Am reusit sa ne tinem de cuvant si sa plecam cu noaptea in cap spre Brno. La 6:30 a sunat ceasul, cam la 7 am iesit pe usa, am ajuns rapidos la gara si apoi in tren. 2 ore 25 mai incolo ajungeam la Brno; numai bine cat sa ne continuam somnul de dimineata pe tren.
Pe la 10:30 eram in fata garii, relativi fresh iar dimineata aproape senina. A si continuat asa cam pana am iesit de la masa de pranz cand a revenit la moda cerul gri apasator. Pana atunci insa ne-am incalzit un pic oasele in lumina rece, am admirat cladirile cochete si ne-am ferit de tramvaie.
Ca si ultima idee, pretul unui bilet de tren de la Gara Centrala la respectiv Gara Centrala a fost 220 Kr, aproximativ 8 euro, o directie.
Langa gara o fortareata sau ceva cu ziduri inalte oricum. In varf se gasea aceasta casa alba si o vedere asupra periferiilor orasului (destul de intinse de altfel)
Alt unghi, acelasi deal
Tot aici sus se gasea si aceasta biserica. Am intrat, am admirat, am citit povestea turnurilor (care sunt o aditie mai recenta, de acum vreo 150 de ani)
Pet the pidgeon
I like my streets like I like my women: goale
Prin centru, ici colo vedeai o cladire mai noua si nu neaprat frumoasa. In rest cele vechi bine pastrate
La fiecare colt de strada mai zaresti o priveliste simpatica
Good morning!
Mai un Raiffeisen...
...mai un butoi de bere. Locul unde ne-am oprit sa luam masa de pranz nu zicea foarte multe de afara, pentru ca nici nu prea se zarea dar odata intrati atmosfera era primitoare iar meniul prietenos. Un fel de cantina cu mancare ca de casa, schimbata zilnic din ce mi-am dat seama. Scorurile la fel de prietenoase. Aici am inceput sa ma imprietenesc cu berea neagra Kozel.
Chioscul de langa se numea Pablo EscoBar. Punny
Langa chiosc se gasea si aceasta harta 3D a orasului vechi. Cum de aici pana la cetatea de pe deal am facut cam 10 minute (minus urcarea), imi imaginez cam cat de mare era orasul medieval din spatele zidurilor. Cam 15-20 minute dintr-o parte in alta as estima.
Bike racks, in drum spre cetate
Ar fi mers la fel de bine si in UK
Ajungem si la castel. Dupa cum se poate vedea, Boierul a trimis pe fiicele sale sa ne intampine. Sa ne traiesti maria ta pentru cinstea ce ne-ai adus! Mai venim!
De la cetate iti venea sa dai cu tunu de bine ce era, la fel cum facea si Boierul cand petrecea la un pahar cu prietenii. Evident, Boieroaica se oftica si ii ascundea prafu de pusca, sa nu o mai trezeasca bazbucu' la ora 3 dimineata.
Aici am zabovit nitel cat se intindea covorul rosu si se scoteau de la rece sticlele prafuite de vin domnesc intru intampinearea noastra.
Asupra acestui zid se antrenau sara de sara ninjalaii Boierului, facand exercitii de catarare, aruncat cu harponu si disparutul intr-o perdea de fum. Aceasta se intampla datorita faptului ca Boierul avea bani si avea si multi dusmani. Aproape exact ca intr-o manea.
Ca sa se asigure pe toate planurile posibile, Boierul nu pregeta sa apeleze si la vrajitorii ca sa scoata argintu' viu si sa il previe cand avea sa atace nijalaii adversarilor. Apoi dadea cu tunul de sus de pe deal dupa ei. Ce om verde mai era Boierul si avea si curea lata!
Mai la batranete Boierul capatase pasiunea pescuitului si isi amenajase un mic iaz langa castel unde se putea desfata in voie cu hobby-ul sau. Se vede ca nu a fost neaparat o idee foarte buna caci peretii au capatat igrasie; apa iazului s-a evaporat intre timp si din capturile celebre ale Boierului au mai ramas decat povestile de alta data.
Berarie?
La un moment dat am luat-o spre gara.
O ultima poza inainte de tren.
Seara am iesit si am mancat la un restaurant cu burgeri gourmet, foarte cautat din ce am avzut. Poze nu le-am mai facut, desi ar fi meritat.
Noroc cu Vily care a cercetat si compilat o serie de restaurante si ne ghideaza in fiecare seara catre noi delicii.
A doua zi adica azi am mers sa vizitam o biserica de la 1300 toamna, celebra pentru osuarul sau. Biserica se afla in Kutna Hora, un loc foarte frumos de altfel; Vily a aflat de ea dintr-un documentar. Drumul a durat cam o ora cu masina.
Am oprit langa aceasta catedrala pentru ca aici era un mare loc de parcare. Pana la osuar erau cateva sute de metri
In laterala bisericii cu osuar, construita in stil gotic de Boemia
Si am intrat. 90 Kr biletul, adica vreo 4 euro
Un pic creepy. Aici zac oasele a 60.000 de oameni, din secolele 13-14
Un calugar aproape orb ar fi stat aici pana a terminat decoratiunile si apoi legenda zice ca si-a recapatat vederea
Un alt calugar ar fi vizitat dedalul Golgoga prin secolul al 12-lea si s-ar fi intors cu pamant de la acest loc sfant. Pamantul a fost raspandit in jurul a ceea ce avea sa devina biserica si osuarul, ceea ce a facut ca acest cimitir sa fie foarte cautat. Indeajuns de cautat incat sa le ramana un surplus de oase de la 60.000 de oameni. Multi dintre ei au fost ucisi de ciuma ce a bantuit Europa pe la 1400 si in razboaiele Husite.
Am inteles mai bine expresia frig ca in cripta. Se simtea ca si cum era mai frig decat afara, minus vantul. Oasele au fost dezinfectate in momentul in care cripta a fost restaurata pe la 1890.
Unele din craniile dezgropate purtau urme de lovituri de sabie, buzdugane sau sageti din timpul razboaielor Husite. Se pot observa si cateva cranii cu rani ce s-au vindecat (precum cel din stanga sus), fiind de presupus ca posesorii au supravietuit ceva vreme de la capatarea lor. Cel din stanga jos sigur nu a apucat sa zica nici pis.
A stat ceva calugarul la asamblare
Salut! Ma cheama Vaclav.
La craniile in care se mai pastrau inca dintii, se putea observa o lipsa totala de carii. Aparent daca nu mananci dulciuri dintii o duc mult mai bine.
Cimitirul cu pricina este la mare cautare si astazi, din ce se pare
De la cimitir, la masa. Traditional. Vily a gasit un alt loc perfect.
Mancarea este perfecta pentru vremea rece de afara. Carne de ceafa de porc cu galuste de cartofi si un fel de varza calita din varza murata rosie. Varza usor calita si galustile de cartofi sau faina insotesc cam orice fel de mancare traditional ceh. A curs perfect alaturi un Kozel Dark. Daca comanzi licoarea acesta undeva, de cele mai multe ori aceasta este halba care o va insoti. Se poate observa capra, logoul marcii de bere
Restaurantul era asezat intr-un coltisor cochet langa o biserica, incojurat de minione case medievale; sub pas rasuna piatra cubica, lucioasa de la ploaie. Diverse artefacte in curtea din spate.
Alt artefact interesant din spatele restaurantului. Evident, urmatoarea destinatie a fost catedrala cu acoperis ciudat din fundal (pe bune, nu am mai vazut catedrala cu acoperisuri tuguiate)
En route
Mandru ca sunt ceh!
Maricica catedrala
Mi-a mers la suflet locul asta. Mi-as fi dorit sa il vad intr-o zi insorita de vara
Ne intoarcem la masina. E acolo langa turn, unde se afla si restaurantul.
Pentru cina Vily a gasit un alt restaurant dragut cu mancare traditionala. Mi-au placut in mod special desenele de pe pereti
Ciorba de varza acra in paine si un Bramborak, un fel de clatita din cartofi, ou si faina asezonata cu ceapa si usturoi. Buna ciorba! Si nelipsita de acum Kozel dark, care e un fel de staple beer alaturi de Pilsner Urquell; se gaseste prin toate restaurantele si barurile in care am intrat.
