duminică, 17 septembrie 2017

Roma - Vatican si imprejurimi

Toate drumurile duc la Roma. Eventual. Pot zice ca zicala a functionat pana la urma.

Am ajuns pe Ciampino cam la ora stabilita si am fugit spre autobuz pentru ca ne era teama sa nu il pierdem pe ultimul. Am avut noroc; nu l-am pierdut. Dus intors de la aeroport ne-a costat 9 Euro. Decent, fata de alte locuri (hint hint London).

Ajunsi la gara Termini, unde aparent se opresc cam toate autobuzele de la Cimapino, am cautat sa mancam ceva caci eram amandoi hamesiti. Am gasit o pizzerie numita "Super Pizza". A fost intradevar, super! Super naspa! Atat de naspa incat de acolo nu avea cum sa mearga decat in sus, orice am fi bagat dupa. Macar a fost ieftina si nenea de la tejghea primitor.

De la gara am luat metroul (1.5 Euro calatoria; automatul nu a vrut sa ne primeasca cardurile desi avea posibilitatea fizica) pana la Ottaviano, la o aruncatura de bat de Vatican. In poza de pe booking aparea cum ca s-ar vedea Vaticanul de pe geam...probabil ca ar fi asa daca nu am avea vedere spre curtea interioara. Nu conteaza, oricum nu e ca si cum planuim sa zacem in camera, desi ar fi mers o poza de palmares acolo. Asa cum in Paris ar fi bine sa se vada turnul Eiffel din camera de hotel, pentru ca altfel nu are rost.

A doua zi de dimineata (adica azi) ne-am trezit cu super viteza pentru ca la 10.30 trebuia sa fim la Vatican (aveam rezervare, slava domnului). Am cautat sa mancam ceva la repezeala in cartier, si bineinteles, fiind in zona super turistica, am mancat scump si prost. Tot pizza, ca nah, doar suntem in Roma. Daca cea de ieri seara a fost pur si simplu odioasa, cea de dimineata a fost doar pur si simplu naspa. Dupa cum aveam sa vedem cateva ore mai tarziu, pizza de la masa de pranz a mai urcat un pas, spre decenta. Daca nu ar fi fost uscata. De abia pizza de la masa de seara a urcat la rangul de ok. Ma astept ca cea de maine sa fie excelenta, ca sa continuam acest trend ascendent. Si nu, nu am de gand sa mananc altceva inafara de pizza pentru ca nu-mi plac pastele.

Dar o iau inainte. La Vatican sunt doua cozi. Una pentru cei cu rezervari (adica noi) si una pentru cei fara spirit de prevedere (restul). Noroc cu Mada ca altfel eram si noi printre aia care stau ca puletii la coada. Asa am zburdat pe langa nefericiti si am ajuns direct la intrare. Am aratat rezervarea si am fost poftiti inauntru, nu mai inainte de a face un security check foarte la oha. Impresia mea este ca italienii astia sunt niste romani care vorbesc o limba asemanatoare si se bucura de clima mai buna. Dezorganizati si miserupisti, se vede ca ne tragem din surse comune. Ma si mir ca tara lor este atat de dezvoltata prin comparatie cu a noastra, caci diferente comportamentale nu prea vad. Poate pe ei nu ii fura politicienii asa, pe fata. 

Cu rezervarea in dinti, te prezinti la un ghiseu de unde ti se dau adevaratele bilete, pe care sa le folosesti la intrare. Ah si sa nu uit, rezervarea a fost 16 euro.

Si am intrat. Vai si amar de noi! A fost frumos, recunosc, dar nu vreau sa mai vizitez locul asta prea curand. Mai bine ma duc la un mars anti-PSD, or sa fie in mod sigur mai putini oameni care sa ma calce pe bombeuri la fiecare pas. Nu am vazut niste hoarde atat de deranjante de cand am fost in China. Totul este minunat, superlativ, extravagant, dar nu te poti bucura de ceea ce vezi pentru nici un moment. Am mai fost la muzee (stiu, greu de crezut), unele chiar aglomerate, dar mereu am simtit ca pot sa am patratica mea in care sa nu imi respire nimeni aerul. Nu si aici! Cu cat te apropiai de Capela Sixtina cu atat devenea mai aglomerat.

Ajuns in the holly of hollies esti ca tarile Romane in fata imperiului Otoman. Mergi inainte ca nu ai de ales in timp ce curenti potrivnici te imping in toate directiile; un paznic obosit incearca sa dirijeze puhoiul uman fara prea mult succes. Alt paznic striga constant Silence! Silenzio! No photos! Numai de-al dracu am facut vreo 2 poze. Simpatia pentru fratele meu, omul, a ajuns la cote minime in acest loc sfant. Ma intreb daca cineva reuseste sa aiba vreun moment de introspectie in acest loc. Eu unul nu stiam cum sa ies mai repede. Singurul loc unde am reusit sa am un moment de liniste in tot Vaticanul a fost aripa modernista, depasita in viteza de mai toti vizitatorii. Personal mi-a placut desi nu am putut intelege decat maxim jumatate din operele vazute. Altele erau prea abstracte pentru mine.

Rome random fact: gaurile de la priza merg pentru majoritatea stecker-urilor mai putin cel de la laptopul meu. Se pare ca piciorusele alea sunt prea grasute pentru gaurelele delicate ale italienilor. Fuck this shit, I am running on fumes, again!

Long story cut very short due to battery constraints, urmatoarea oprire a fost Bazilica Sfantul Pentru. Unde nu intri asa, cum vrei tu, ci tre sa stai la alta coada. Care a durat cam fix o ora. La final alt control si apoi, in sfarsit, Bazilica. Care este cel putin impresionanta. Merita asteptarea de o ora cu varf si indesat. Si daca va simtiti aventurosi, pentru 6 sau 8 euro (6 pentru scari, 8 pentru lift) se poate urca pana in varf. Aviz claustrofobilor sau celor cu frica de inaltime. In grup am avut de toate asa ca a fost interesant. Eu cu inaltimea, Mada cu spatiile inguste. 

Am zabovit ceva prin zona pentru ca a meritat; am facut si un squatting slav pe acoperis; parca nu iti venea sa mai pleci. Si totusi asta am facut. Am luat-o frumos catre castelul St Angelo (unde s-ar fi retras papa in conditiile in care Vaticanul ar fi fost atacat; nu s-a intamplat niciodata). De acolo am traversat Tibrul si am luat-o spre Forumul Roman, oprind pentru cina (si cea de-a treia pizza a zilei). La care nu prea am mai ajuns caci in sfarsit a inceput ploaia anuntata inca de dimineata. Macar am apucat sa vedem Columna lui Traian inainte sa inceapa sa toarne. Taxi si acasa, pana nu ne sare somnul.

Shall we begin?
Asa iti dai seama cat de mare (sau cat de mic) este Vaticanul
Ghizi, tururi, bahaos peste tot
Un prizonier dac in sala statuilor
Alt dac. Probabil le-a placut de noi pentru ca erau singurele statui cu indivizi care nu erau romani/greci
Si inca unul. Or mai fi fost si altii dar doar pe astia i-am reperat
Stiu statuia asta! M-am invartit ceva sa gasesc un unghi din care sa nu apara nici un turist in poza
Moving along
Impresionanta aceasta sala precum si statuile care se pare ca au fost dezgropate in diferite locuri si perioade
Pe langa faptul ca nu prea aveai stare sa te uiti la chestii datorita aglomeratiei, toate placutele cu explicatii erau puse intr-o parte (si nu in dreptul statuilor respecctive). Mereu am gasit metoda asta de indosariere retarda, chiar daca convenabila pentru cei care o fac
Holy fucking shit! Si nu doar multimea merita aceasta interjectie ci se tavanul si picturile de pe pereti
Fiecare perete al salii este impodobit cu harti ale diferitelor regiuni ale italiei, desenate pana la ultimul sat
Atat de epic este doar tavanul incat nu cred ca poti sta vreodata sa te uiti la toate detaliile. De asemenea l-am gasit mult mai interesant decat cel din capela sixtina
Hoardele! Nici sa te opresti nu e rost caci te iau pe sus

O curte interioara
Si am ajuns si la arta moderna. Desenul asta nu il inteleg, oricat de mult as incerca
Pe cand aici pot sa inteleg asa, une bate. Marc Chagall daca nu ma insel
Pare impresionist. Love it. Adi hates it
Si un Dali. Primul Dali pe care il vad live
Si inca unul. I like
No pictures, but maybe just a small one. Se vede si imaginea celebra cu Adam si Dumnezeu. Cum ziceam, per ansamblu am fost total neimpresionat, poate si unde nu am apucat sa vad mare lucru fiind impins cand incolo, cand incoace
Bine ca am scapat naibii de acolo
O curte interioara, zarita de la o fereastra. Ploaia tot ameninta cu cate o picatura, doua
Iesirea de la Vatican. Mi-am imaginat cum ar fi sa cobori chestia asta pe mountain-bike. Am concluzionat ca ar trebui sa fie marfa si in acelasi timp cat se poate de nepotrivit locului.
San Pietro este la o aruncatura de bat. Teoretic ai fi putut intra direct din Capela Sixtina, daca faceai parte dintr-un grup. Daca stiam, ne alipeam la una din bandele de itineranti
Ora de stat la coada a meritat cu varf si indesat
Si aici era multa lume dar spatiul este atat de mare incat nu se impinge nimeni in tine. Nici sa te rogi nu prea poti totusi, desi am vazut cateva batrane incercand fix chestia asta. Determinare!
Noroc ca personal nu am venit cu ganduri de astea
Scarile catre Grote unde sunt mormintele papilor, inclusiv cel al Sfantului Petreus (daca chiar o fi acolo...)
Din catacombe am luat-o spre cer. Mai exact spre varful Bazilicii. Aici, unul din multele seturi de scari. Conform trackerului de la iPhone, as fi urcat 47 de etaje. Nu pare un numar exagerat
Primul mic atac de panica. Noroc cu gardul care imprejmuieste chestia asta...Oricum nu-mi pot imagina cum sa construiesti asemenea cladire, si cu tehnologia de acum sute de ani. Nu ai cum! (evident, au avut cum...but damn!)
Daca scara pare inclinata cumva ciudat este datorita faptului ca este. Se urca practic de-a lungul cupolei care e formata din doua straturi. Slava domului nu vezi nimic in jos ca as fi lesinat acolo, alaturi de Mada care s-a luptat din greu cu claustrofobia
Almost made. Privirea ei spune cat de mult s-a distrat la acest urcus
Si Adi cam tot asa. La el problema cu locul nu e de ingustime ci de inaltime. Si mai exact de cate trepte trebuie urcate
Cel mai claustrofobic set de scari pe care l-am vazut vreodata. Stiu cateva persoane pe care nu mi le-as putea imagina urcand aceste scari pentru ce efectiv nu ar incapea
Vatican gardens
Imaginea obligatorie. Noroc ca am prins un moment in care soarele a strabatut printre nori si am gasit un coltisor pe unde sa fac poza prin marea de turisti. Pe partea cealalta, unde nu se vedea piata, era chiar liniste si puteai admira peisajul fara coate in gura
Aici inceusem deja sa coboram. Cu toate ca suntem pe plat, suntem inca undeva la 50 de metri inaltime, pe acoperis
Castelul di Sant Angelo. I love me an old fashioned castle
In dreapta de tot (pentru am incadrat ca naiba), Sf Petre
Curtea de casatie
Nu-s 100% ce am vazut aici dar este al naibii de impresionant. Lupoaica s-ar gasi undeva in spatele cladirii (am aflat pe wikipedia, curios fiind unde as putea zari aceasta statuie celebra)
Cam aici ne-a prins ploaia. Macar cu burta plina. Toodles!








Start typing and press Enter to search