Am plecat din casa fara vreo tinta stabilita inafara de a ajunge acolo unde credeam ca se afla centrul. Cel putin, daca te uiti pe harta, ai putea jura ca acolo este zona centrala. Ei bine, ce am aflat este ca nu e chiar asa, si ca nu am idee unde este centrul. De altfel wikipedia zice acelasi lucru, ca este greu de definit un centru al Bangkokului.
BK fact: este un oras cam cat Londra. Are tot vreo 8 milioane de locuitori iar suprafata este mai mica doar cu vreo 150 km patrati.
Statia Makkasan. Desi din imagine nu reiese cata mastrodontul este
Luminita de la capatul tunelului e departe
Iata luminita
Unde trenurile se retrag sa moara. As fi tentat sa dau o tura pe acolo dar nu pare o zona prea prietenoasa
More scheming!
Mancare la punga, cum ziceam ieri
Yay Caturday
Genul de cladire standard. Nici nu imi dau seama daca sunt locuite si nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar putea arata pe interior. Ce se intrevede prin usile deschise...
Nu stiu ce se intampla aici dar misuna de politie. Dupa masina pe care scrie "Royal protection", ma gandesc ca regele participa la vreo chermeza pe zona
Azi mi s-a intamplat cel mai random lucru ever. Cam cand ajungeam in Phuket acum vreo 4-5 zile, am constatat ca mi-a murit SIM-ul in telefon. L-am scos, l-am sters, l-am bagat la loc de vreo 3-4 ori. Am restartat telefonul de nenumarate ori, ba chiar i-am facut si un hard reset. Mereu imi afisa Missing SIM. Am intrat pe site la giffgaff si am vazut ca singurul lucru pe care pot sa il fac este sa il declar pierdut, ei sa il anuleze, si sa imi trimita alt SIM acasa. Am zis, bun, asta o sa fac, ca asta clar nu mai merge. And I did. Am anulat SIM-ul.
In timp ce ma plimbam azi, tot scoteam telefonul sa fac poze sau sa verific unde ma aflu pe harta (harta in cache + GPS = love). La un moment dat am observat ca bateria s-a dus mult mai repede decat in ziua precedenta si cand ma uit mai bine, aveam semnal. SIM-ul meu blocat functioneaza, fara sa fi facut nimic in acest sens. WTF?!
La cererea publicului, iata si liniile de tren suspendate. Ne-a luat cam 15 minute ca sa traversam intersectia din imagine si cumva podurile pietonale suspendate ne-au purtat si printr-un centru comercial
Cineva i-a furat telefomnul tocmai cand sa-si faca un selfie
Jim Thompson house. Un fel de muzeu, din ce am inteles. Plin de albi, bineinteles. Nu am intrat pentru ca viata e prea scurta
Hot topic of the day: trecerile de pietoni sau cum e sa joci Frogger IRL. Ca si in alte locuri pe lumea asta (Londra, la tine ma uit), exista intersectii semaforizate pentru pietoni si cele nesemaforizate. Daca primele sunt usor de abordat, in cele fara indicatoare, distractia e maxima. Intai si intai, astepti o domolire cat de cat a traficului. De oprit nu se opreste niciodata, dar cateodata picura in loc sa curga. Apoi iti faci curaj si ridicand o mana ca un scolar care se vrea la buda, incepi sa traversezi cate o banda pe rand, asigurandu-te ca ai fost vazut. Tehnica am deprins-o observand localnici abordand aceste situatii cu nonsalanta. Nu se recomanda cardiacilor. Mama, cel putin, ar strabate zeci de kilometri in plus incercand sa gaseasca o intersectie semaforizata sau un pod pietonal.
Stadionul national. Nu foarte impresionant
Un graff misto. In loc sa fim in centru asa cum speram, am mers numai pe strazi dubioase. Aveau fiecare specificul lor: strada cu piese auto, strada cu biciclete si subansamble, strada cu motoare si piese pentru ele si tot asa. Mult, mult trafic
Cand trece o minunatie de asta pe strada, ramai fara aer. Kilometrii strabatuti ieri si azi cred ca se scad din viata ca tigarile fumate (1 tigara = 1 km in Bangkok = 5 minute minus). Multi poarta masti chirurgicale dar la ce e aici, ar trebui un filtru pentru arme chimice
O strada cu mancare. Mersic, nu
Si observati ceva, totusi? E curat. Un gunoi nu vezi pe jos, desi ar putea, la cati oameni sunt si cate zone sarace
Nu am idee unde eram si nici nu cred ca conteaza. Orasul asta este prea alandala ca sa imi pese
Scolarii, uniformizati si cu numere matricole in piept
In spatele scolii, bam, un ditai complexul templier
Cu calugari si tot ce trebuie. In curtile templului se intamplase si vreo ceremonie militara pentru ca era plin de militari care isi faceau selfiuri sau meditau in fata templului
I-am urmat exemplu si am luat si noi o pauza, dupa ce ne-am descaltat in prealabil. In sfarsit un loc cu liniste si unde poluarea nu se simte asa tare. Ba era chiar si racoare in umbra templului
Soldatii de care ziceam, tragandu-se in poza cu icoana regelui. Si mai multi erau in stanga noastra, asezati cumintei pe scaune. Probabil isi asteptau randul la sesiunea foto
Frumos aicisea
In spatele templului, o balta. Intai am vazut o testoasa, si apoi inca una si inca una
Si mai apoi ne-au vazut sie ele pe noi ca beleam ochii de pe pod si s-au strans toate buluc de prin tot lacul, doar doar le-om arunca ceva de mancare. Aveam doar apa la noi si sincer nu cred ca le-am fi imbunatatit conditile de trai doar cu atat
Templu, nu gluma. Un fel de manastire, presupun
Si asta era tot in curtea din spate. Tot complexul avea zeci de cladiri. Am pozat multe dintre ele dar nu o sa le pun pe toate ca am mai ajuns si la alte temple azi si ar fi overkill
Un canal care nu parea asa murdar
Unul din putinele parcuri intalnite pe drum. Peste tot, diverse aparate (sa le zic asa) precum si instructiuni de folosire. Ba chiar si o sala in aer liber
Alt templu. Pe una din placute am citit ca in aceasta locatie Buddha s-ar fi oprit pentru 10 zile in una din plimbarile sale. Bineinteles, si acest complex este imens
Slujba de seara. Un calugar ne-a facut semn sa intram dar nu am vrut sa deranjam. Picturile de pe pereti erau fascinainte, ca si detaliile intregului complex. Nu am stat sa fac poze la tot si nu atat de detaliate pe cat ar trebui pentru o detaliere profi. Ce pot sa zic sigur e ca ne bat si la capitolul asta
Buddha bar
Acelasi complex
Undeva langa este si acest landmark al orasului: the Giant Swing. Unu, ca nu e chiar asa de giant, are cam la vreo 10 metri si 2...zona, desi pe harta ai zice ca e super centrala e plina numai de case vai de capul lor si strazi micute. Probabil un fel de cartier Uranus. De aici mai sunt doar vreo 10 minute de mers pana la Palatul Regal
Strada asta era dedicata icoanelor, de toate felurile, atata timp cat sunt budiste
Puteai chiar sa-ti iei un calugar budist in marime naturala. Jur ca ar sta bine in hol
Ne apropiem de palat. Ministerul de aparare, singura cladire care arata mai europeana
Din fata arata si mai bine. Aici s-au dat ditai tunurile
In curtea palatului regal sunt si cateva temple
Ca sa intri aici, pe soseaua care inconjoara palatul, ti se verifica pasaportul. Bine, asa, teoretic. Eu aveam doar buletinul la mine, nepotul nu avea nimic dar l-a lasat si pe el sa intre dupa ce e-am zis ca e cu mine. Si apoi un security check cu detectoru de metale. Politistii sunt in general foarte draguti si iti zambesc mereu
Inafara de turistii straini, toata lumea poarta negru (pentru ca e inca doliu). Si sunt foarte multi. Cred ca au venit din toate colturile tarii sa-si aduca omagiile
Am ajuns in sfarsit si la apa cea mare. Aglomeratie
Si mai multe temple
Si mai multe
Pentru un motiv obscur, zidul din jurul palatului arata europenizat
Yet more! De acum eram franti iar de foame nu mai zic. Pana la cel mai apropiat metrou mai erau 3-4 kilometri. Cei mai grei din viata mea
Pe drum am trecut si prin China town, ca oricum nu aveam de ales. Acum ca am primit un refresh, pot zice ca thailandezii sunt mai curati si mai linistiti decat chinezii. Si in mod sigur mai respectuosi si mai ascultatori in ceea ce priveste regulile. De exemplu, la metrou, nu tre sa stea nimeni pe peron sa urle la ei sa nu se imbulzeasca inainte de a iesi cei din vagoane, ca in China. Iar atunci cand metroul ajunge la capat de linie si este inspectat, nimeni nu se urca inainte de a se termina inspectia. Cred ca si la noi s-ar fi bulucit, intre noi fie vorba
In sfarsit la metrou. Parea liber dar asta pentru ca ne-am urcat de la capat. Apoi a devenit imbulzeala
Afisaje si anunturi si in engleza. Asa cum trebuie sa fie
