Azi planuiam sa facem o baie dupa care sa luam masina si sa mergem spre Santa Cruz (a se nota, diferit de Puerto de la Cruz unde stam noi) sa vedem ce e de vazut pe acolo. De asemenea, doream sa gasim o plaja cu nisip normal, ca de pietre in degete m-am cam saturat.
Inainte sa facem asta totusi, am zis sa incercam sa vedem care sunt conditiile de baie la o plaja de aici de aproape. Locul respectiv l-am scoutat aseara pe intuneric si parea relativ ok. Adica nu m-am impiedicat de nici un bolovan si am presupus ca va fi in regula. Ajunsi pe lumina teoria parea sa stea in picioare, dar asta pana am intrat in apa unde de fapt nu a fost asa bine. Pe langa asta erau si niste valuri care altfel ar fi fost foarte cool (daca nu aveai riscul sa dai cu genunchiul intr-un cataroi in timp ce faceai ca pinguinul in valuri). Long story short, am decis sa renuntam la baie asa ca am facut doar niste poze de pe dig, am mai admirat un pic fauna locala si ne-am tirat spre masina.
In drum spre, si minunandu-ma in continuare de numarul de geriatrici, am inceput sa compun un articol de Times New Roman:
Criza pensionarilor loveste toate sectoarele economiei germane!
Postasii germani risca sa intre in faliment deoarece nu mai au cui aduce pensia, toti pensionarii fiind in Tenerife.
Si micii fermieri sunt afectati de acest exod iar marfurile li se strica pe tarabe. Fritz Oberlicht relateaza: pe vremuri toamna lua lumea kraut, patlagele, castraveciori, ca sa le puna la murat. Dar acuma cine sa mai cumpere? Tinerii oricum nu stiu sa puna muraturi, ne mai spune el obidit.
De cand a venit toamna si gerovitalii s-au mutat in tarile calde, tevile raman nebatute. Vecinii abatuti cauta solutii de rezolvare a acestei probleme, spunand ca se simt mai tristi de cand nu le mai face nimeni concerte nocturne. Ei ar fi chiar dispusi sa apeleze la batrani din Romania care au ani de experienta si costuri operationale mult sub cele practicate de octogenarii nemti.
Si RATB-ul din Germania se confrunta cu grave pierderi de capital de cand autobuzele circula la orele diminetii mai mult goale. L-am intrebat pe soferul autobuzist Willy Pragher ce parere are de migratia sezoniera: Domne, zice el, omu pleaca dar mai si vine inapoi!? Dar ei ce fac? Nu se gandesc si ei la economie? Vor sa ne bage in somaj pe toti?
Singurul domeniu care beneficiaza de absente este cel medical, unde cozile practic nu mai exista. Codruta N, asistenta din Romania mutata in Germania, ne povesteste ca de cand nu mai simte miros de naftalina performanta ei in munca a crescut semnificativ: acum am timp sa ma ocup si de tinerii cu probleme existentiale!
Returnons a nos muttons. Adica cum zice francezul, sa ne intoarcem la oile noastre.
Ajunsi la vehicul, surpresa (sau cum s-o zice in dialect local la "na-ti-o franta ca ti-am dres-o"), automobilos canci. Cum stiam de cu o seara inainte ca proooobabil nu am parcat unde trebuie, nu a fost greu sa ne imaginam ca o fi fost ridicat de garda.
Ce noroc pe noi ca politia e in capul strazii. Am ajuns acolo si ne-am bucurat sa citim un poster pe care scria ca ei nu sunt obligati sa vorbeasca in engleza si ca daca nu ne intelegem e de datoria noastra sa venim cu un translator. Cum de unde sa luam noi translator, ne-am pus la bataie toate talentele de spaniola: nos automobilos esta (semn vag cu mainile, ca si cum s-ar fi dus pe pla) par la policia. Au cam inteles unde batem si cred ca ne-au cerut numarul de la masina, pe care am fost bucurosi sa il dam, impreuna cu alte semnalmente: culoare, model. Un momento, ne zice Nenea politaiul. A ridicat telefonul, a sunat la bajetii de la ridicari vehicule si a aflat ca intradevar masina e la ei. L-am intrebat cat ne costa, a fost foarte simpatic si a dat alt telefon, a aflat datele necesare si ni le-a scris pe foaie. 82E pentru ridicatori si 45E pentru politie. Si platim noi direct la baieti. Ba chiar a luat si o harta si ne-a desenat cum sa ajungem la ei.
Vazanu-ne aproape scapati cu basma curata am inceput sa facem misto in ideea ca e cea mai scumpa parcare ever: 60E de fes si uite asa am ajuns la centrul de ridicari. Baietii foarte saritori, stiau la fel de multa engleza cum stiam eu spaniola. Le-am explicat si lor ca "nos automobilos esta (semn vag cu mainile, ca si cum s-ar fi dus pe pla) par la policia", le-am aratat si masina care se vedea in fata geamului. Mi-a zambit frumos, a completat o foaie, mi-a luat cei 82E. Ma si miram ca nu am platit suma completa dar mi-a spus ca banii pt politie nu poate sa ii ia el ci politia. Si ca o sa vina ei in cam 5-10 minute si ca sa ii asteptam. Acuma, nu puteam fi sigur ca chiar despre asta e vorba asa ca in timp ce asteptam am bagat o intrebare in translator si m-am am aflat cum se zice. M-am dus la el si intr-o spaniola perfecta (cel putin asa cred, pentru ca a parut ca ma intelege perfect), l-am intrebat inca o data daca am inteles bine ca tre sa ii astept pe gabori. Mi-a confirmat ca si, si, 10 minutos.
Ceva timp mai incolo, cand deja incepeam sa imi pierd rabdarea, si-au facut aparitia 3 Dorei. 2 in uniforma si unul in civil. Au purces in a se intelege ca mutu si cu chioru despre ce trebuie completat, ce numar are masina, cum ma cheama, cum se iau banii cu cardul, etc etc. M-am distrat copios in ciuda pozitiei in care ma aflam si a lipsei mele de spaniola. Aparent nu trebuie sa intelegi limba ca sa percepi comicul de situatie.
O ora si jumatate mai tarziu dupa descoperirea lipsei ne-am imbarcat catre Santa Cruz, mai saraci dar bine dispusi.
Restul zilei a decurs fara alte evenimente demne de remarcat decat ca azi a fost prima zi in care chiar am vazut vulcanul. Pana acum partea inalta a insulei a fost mereu innorata. Ah, si am gasit in sfarsit plaja pe care o cautam: playa de Las Teresitas, la 6km nord de Santa Cruz. Nisip fin ca un obrajor de bebelus, apa calda ca ciorbita si o plaja lata cat o zi de post. Locuri de parcare cati tigani imbracati in treling la Mega Mall. Ceva fin.
Ajunsi inapoi pe inserat am repetat epopeea parcarii din seara precedenta. A fost asa dramatic incat ne-am plimbat vreo ora si am reusit sa ne ratacim si cu GPS-ul in fata pentru ca strazile sunt super inguste si obscure. Intr-un final apoteotic am lasat-o iar pe un loc interzis, in ideea ca dupa ce mancam vom incerca iar sa gasim un loc si daca nu e rost, bagam la parcarea cu plata si aia e. Eh, pe la 10.30 cand am terminat masa de seara, situatia s-a imbunatatit dramatic si am gasit o droaie de locuri, pe alese. Aleluia!!
Plaja 1
Fiind la Atlantic, valurile astea sunt mult mai mari decat par in poza
Yea!
Intrand in Santa Cruz
O cladire atat de celebra incat Adi stie cine e arhitectul: Santiago Calatrava
Cladirea este de fapt Opera iar acesta este foierul central
Observe the faces on the rocks de langa Opera
Nu ma pot hotari daca Opera seamana cu o casca de spartan sau cu un pinguin care se apleaca sa se ciuguleasca la oute. Oricum e misto
In drum spre plaja Teresitas
Dar inainte de baie, niste mancare
Deci da! In sfarsit! Cred ca si azi vom merge tot acolo, desi e cam departe. Am citit pe net ca prin anii 70 aici era o plaja ingusta cu nisip negru asa ca au importat nisip din Sahara et voila!
In sfarsit am vazut si vulcanul. Bartai muntele, la vreo 3718m. Citeam mai devreme ca in toamna asta s-au temut ca o sa erupa, dar se pare ca e totul bine mersi. Amin!
Inca una, de la revedere!
