...cam atat a trecut de cand sunt aici. Mai exact o luna si 6 zile. Parca sunt plecat de mult mai mult timp si in acelasi timp parca nu s-a intamplat mare lucru.
Si, concret, ce am facut in aceaste 5 saptamani?
Printre altele mi-am achizitionat o bicicleta hibrida de carbon, la jumatate de pret, pentru ca reduceri de sezon. Si am batut orasul in weekend-uri, sa ma mai familiarizez cu dansul.
Am alergat dupa case si am schimbat deja mult prea multe mailuri cu tanti de la compania de relocari; maine ma duc la inca o tura, care sper sa fie mai cu noroc.
M-am lovit de o gramada de birocratie care se ascunde peste tot! Aviz alora care stiu sa gandeasca decat in termeni de "afara e altfel", "numai la noi se intampla asa" sau "afara e mai bine". Din inima va urez sa va stea in gat si sa va realizati visul de a ne parasi tara si sa va duceti unde o-ti vedea cu ochii. Ca acolo o sa va fie mai bine sigur!
Am invatat de ce exista 2 robinete separate la baie (pentru ca sunt englezi, bineinteles); pe scurt de tot, explicatia ar fi ca atunci cand au inceput sa traga tevi prin case, apa rece venea curata pe teava iar apa calda se tinea intr-un rezervor in pod, fiind recirculata si prin instalatia de incalzire, ceea ce rezulta ca nu prea era potabila; acestea fiind zise, apa potabila nu are voie sa se intalneasca cu aia ne-potabila pe acelasi robinet, ca nu care cumva sa se infecteze reteaua publica de apa. Deci, cum ziceam, pentru ca englezi. Ca si explicatie o fi cat de cat satisfacatoare...ca si efecte asupra omului care e fortat sa se opareasca si inghete in acelasi timp...sa nu mai vorbim.
Am reusit sa fac abstractie de modul "pe invers" de circulatie si sa ma impac cu el; as putea zice ca mi-a iesit cu brio de vreme ce am facut deja vreo 80 de km cu bicicleta prin Londra si uite ca sunt ca intereg.
Am vazut o gramada din oras si pot spune cu mana pe inima ca e imens. Daca ne imaginam ca mai toate casele din oras au P+1 (cu exceptia celor de P+4 de prin centru care nu sunt asa multe) si ca Londra are o populatie de 7-8 milioane, ne putem da seama de ce orasul e atat de lat. Daca si frumoasa noastra capitala urmarea aceeasi dezvoltare, fara blocuri, se intindea orasul lejer pana dupa Otopeni.
Cu fiecare zi petrecuta aici apreciez mai mult tot ce aveam pe acasa, cum ar fi metroul larg si aerisit sau masina mea care nu ma costa un rinichi si un plaman ca sa o intretin.
Odata intrat salariul de UK, preturile nu mai par atat de mari dar un discernamant trebuie sa existe atunci cand te uiti dupa chestii; un bun etalon ar fi ca daca un pret pare decent pentru Romania atunci e clar decent pentru UK. Ceea ce inseamna ca un pulover de 120L e excesiv si aici pe cand unul de 20L e un chilipir.
Am dat doar pe transportul in comun pana acum peste 200L, dar macar am abonament pe zonele 1 si 2 pana la sfarsitul acestei luni; asta pentru cei ce au citit articolul de pe Vice despre cum sa nu mergi cu bilet ca sa ii inveti minte pe aia de la RATB. Respect maxim baieti, tineti-o tot asa, sa mearga tara bine!
Am aflat de asemenea ca noi romanii suntem in general norocosi pentru ca multe din baile noastre sunt mai mari decat garsonierele astora. Bine, exagerez un pic dar macar la noi cand vorbesti de o garsoniera te gandesti la un loc care are poate si un mic hol, si oricum bucataria separata de sufragerie si poate chiar si un balcon. Nu zic ca e norma dar aici norma cand vorbesti de o garsoniera este vorba de o camera cat dormitorul meu in care ai langa pat si aragazul si chiuveta...ce sa zic, jmecherie maxima. Am vazut cateva locuri in periplurile mele de pana acum care sfidau imaginatia si evident, vorbim de sume de peste 1000 de lire pentru chirie. Ce mai platesti tu pentru apa, curent, gaz si internet este extra. La fel de extra cum este si Council Tax-ul, un fel de spaga primariei, pe care esti obligat sa o platesti daca stai intr-un cartier si care se duce la curatenie, gunoieri, politie, scoli si asa mai departe. Si bineinteles, fiecare cartier, cu cat e mai spalat, percepe taxe mai mari.
Si sa nu va imaginati ca nu o sa vedeti gunoaie de banii astia. Toata lumea din orasul asta isi depoziteaza gunoaiele pe trotuar cu o noapte inainte sa treaca masina de gunoi ca sa il ia. Evident, in weekend, situatia devine un pic si mai dramatica. Ceea ce inseamna ca pungile cu gunoaie care isi fac veacul pe coltul asfaltului sunt o imagine perpetua. Civilizatie ma, ce chilu meu! Noi suntem niste bananieri care ne incaltam cu fesul si tot nu o ardem la fel de prost ca civiliatii astia.
Oamenii in general sunt foarte prietenosi si in acelasi timp...nu simti ca te conectezi cu adevarat cu ei. La chestia asta sa zic cumva ca ma asteptam.
Am fost si la o nunta romaneasca. Ceremonia civila a fost un pic mai extensiva decat la noi si un pic altfel. Oricum a durat mai mult si am auzit si intrebarea clasica de prin filme cu "Daca cineva are ceva de obiectat, cam asta ar fi momentul".
Sala in care se intampla eventul putea gazdui maxim 20 de persoane pe scaune si inca vreo 10 inghesuite printre ei cumva. Spiritul romanesc de a face bani si din piatra seaca e valabil si la engleji: puteai sa cumperi o punguta de confetti contra sumei de 2L din holul primariei. Probabil iti trebuiau la vreo 5-10 pungute ca sa simti ca ai dat o confeata pe oameni acolo, deci sa mai faca primaria un ban frumos, nu? Numaaaaai la noi!!! Si aud vocea de prost pe fundal....
Tinerii beau la alt nivel. Astia de la noi, chiar si cei mai alcoolisti sunt un fel de docenti studiosi prin comparatie. Tre sa fii aici ca sa ii vezi/auzi pentru a putea intelege mai bine.
Alcoolul este in general scump si foarte scump daca il cumperi de la vreun Pub si ieftin daca il iei de la super-market.
Produse asemanatoare au preturi foarte diferite. Inca nu prea am gasit justificarea. De exemplu, poti sa cumperi aproximativ 1Kg de mere cu 1L. La fel de bine poti sa cumperi 1Kg de mere cu 2.5 sau chiar 3L, daca iei nu stiu ce sortiment sau daca le iei ambalate separat. Ciudateala asta se aplica cam tuturor articolelor de mancare pe care le gasesti intr-un magazin asa ca e de recomandat sa dai o tura prin toate cele mai mari si apoi ales cel care pare cel mai decent. Pentru ca Tesco e mai departe, pentru mine acela ar fi Sainsbury. Mai am prin zona un Marks & Spencer (care aici e cu mancare si nu cu haine; de asemenea mai e si banca), un Co-operative (de asemenea lant de super-magazine + banca) si un Waitrose.
Intre timp, ieri s-a facut azi si am gasit niste locuinte interesante, inclusiv una in zona pe care o targetasem, Maida Vale. Ca idee, Abbey Road, celebra strada unde se afla studioul in care s-a inregistrat ultimul album Beatles (plus trecerea de pietoni de pe coperta albumului) se afla la aproximativ 10 minute de mers. Fingers scrossed sa iasa tot paper-work-ul cum trebuie, ca m-am saturat de cautari.
Revenind la oile noastre, voi mai da cateva informatii aleatoare.
De exemplu, cum datorita faptului ca toate statiile de metrou cam seamana intre ele, exista placute cu numele statiei din 3 in 3 metri astfel incat sa te poti uita pe geam si sa iti dai seama unde esti (pentru ca doar putine din garnituri au afisaje electronice in interior). De asemenea, sunt constant fascinat cate legaturi exista intre linii, existand statii unde converg cate 3-4 si chiar 5 linii. Intr-o astfel de statie exista indicatoare pe care daca le urmezi nu ai cum sa te pierzi si care te poarta pe tot felul de coridoare care de care mai alambicate. Cel mai ciudat este cel dintre Bank si Monument, care sunt 2 statii de diferite dar legate de un culoar extrem de lung. Nu mananc rahat. Dintr-o statie in alta faci cam 10 minute, urci, cobori, traversezi si asa mai departe. Prima oara cand am ajuns acolo am crezut ca nu e adevarat ce se intampla. Ce sa mai, este o adevarata aventura sa te imbarci la o plimbare de asta cu metroul.
Regula cea mai importanta ca sa ajungi unde ai treaba: urmeaza semnele si o scoti la capat. Nu are decat cum sa te ajute sa stii in ce directie vrei sa mergi: Nortbound, Soutbound, Eastbound sau Westbound, fata de statia unde esti. Asta te ajuta sa te incadrezi la peronul corect. De asemenea este bine sa fii atent la anunturi pentru ca exista statii unde se intalnesc mai multe linii la acelasi peron (ca si la Unirii de exemplu).
Apus Wardour 178
De pe Vauxhall bridge am suprins cascarabeta amfibie care se poate vedea prin centru iesind la suprafata
My pride and joy baby
Incercandu-mi talentele culinare. The most basic skill stuff
De pe geam de la birou intr-una din multele zile cu soare. In mod total neasteptat pentru ceea ce auzisem despre Londra, soarele apare odata la cateva zile pentru cateva ore sau jumatate de zi dar au fost si zile complet senine, chiar daca pe seara de exemplu mai dadea cate o ploicica. In general ploaia este un posibil musafir constant, dar din fericire e de multe ori burnita sau mocaneasca, ambele indurabile fata de torentialele de la noi. Doar de vreo doua ori am vazut sa ploua mai apasat si atunci nu pare sa dureze 3 zile in pana mea! Ceva scurt si gata.
Intr-un club de langa munca unde s-a tinut un fel de finala cu premii a unui concurs ce tinea de ceva vreme prin tot Regatul Unit. Muzica live de calitate.
Probabil o alta seara cand am luat-o la pas prin centru. Cu cat stau mai mult aici cu atat par mai departe una de alta. Stiind ca poti sa vezi chestiile astea oricand, nu prea te mai duci. Asa cum nu te duci la MNAR sau Muzeul de Istorie pentru ca...poti sa te duci cand vrei tu? Astept sa vina oameni si sa le arat orasul. Cu ocazia asta il mai vad si eu, mai ales ca am inceput sa leg strazile si cartierele intr-o harta mintala. Hint hint.
Ar trebui sa imi dea camera moca. Ultima oara cand am fost la Londra, asa a fost. Am stat gratis (pe banii firmei adica) la the Edwardian, alt hotel, aproape de munca. Asta era undeva mai sus de Hyde Park. Alt periplu ciclist.
In alta din plimbarile mele, si aceasta tot pe vreme urata (par sa fie mai mult in favoarea vremii urate decat in a celei frumoase; in general pentru ca aia frumoasa te prinde la munca), am ajuns si in the City of London, miezul antic al orasului unde acum se gaseste centrul financiar (deci mai mult zgarie nori decat cladiri vechi). Undeva mai la sud se gaseste castelul ce adaposteste bijuteriile coroanei. Pe care l-am vazut doar cu Ioana cand am fost prima oara. ASA de prost o ard. Multe de vazut, multe locuri de bifat sau re-bifat.
La complexul de la metrou.
Angel, denumita asa dupa Pub-ul cu acelasi nume este o statie pe Northern Line, la 10 minute de hotel. Ca sa ajungi jos la peroane mergi pe o scara rulanta lunga de vreo 80-100 de metri daca nu si mai mult. Te uiti in jos si parca te uiti in abis pentru ca e evident la 45 de grade. Primele incercari pe astfel de scari (caci nu e cumva unica; sunt multe aflat chiar si mai jos) m-au facut sa nu ma desplipesc de balustrada pana jos. Nici la urcarenu era mai bine.
Nici acum nu e mult mai bine dar m-am obisnuit cu imaginea.
Ca sa revin, multe din statiile de metrou sau autobuz sunt denumite dupa landmark-uri locale (gen un Pub sau o fosta piata ori fantana)
La un magazin de langa statia de autobuz de la munca, Dean Street, plin mai mult cu dulciuri. M-a fascinat cate variante de Snickers exista. Am incercat unul cu migdale, totaly over-priced. Dar fie, asa e in centru pe unde misuna turistii infometati, nu?
Un cimitir vesel in lumina soarelui
Am facut multe de care nu am apucat sa scriu sau care au prezentat interes pe moment ca apoi sa se duca, ca multe altele.
Imi amintesc de o seara care mi-a ramas in minte si de care am vrut sa scriu la momentul respectiv. Mi-a atras atentia, fiind ca o felie de Londra autentica.
Seara de Duminica, adica intuneric. Aventura catre unul din cele 3 super-market-uri mari pe care le am la indemana. Nu mai stiu care. Ploaie marunta, englezeasca, improspateaza aerul. Adie un vanticel asa, curat si intepator de primavara. Ciresii au innebunit. Ce or mai face in Aprilie sau cand le e randul de fapt sa infloreasca, ei stiu. Case drepte si repetate se intind intre hotelul meu si Angel unde converg toate punctele de interes ale zonei . Trec de ceasul metalic inalt de 3 metri, construit pe la 1800 toamna de catre cutarel si cutarel de la firma cutarica care face si alte produse. Reclama de acum 140 de ani. Si ajungi la intersectie, faci dreapta.
Un cercestor se lamenteaza in engleza cea mai accentuata posibil "Change! I need your change! Spare any change? Thank you madam, God bless you madam! Spare any change?" Sunt multi si le e frig, prin tot orasul. Prin centru stau bande bande de cate 3-4-5 sau chiar 6-7. Tupiliti cu sacurile de dormit si putinele provizii si trente pe care le au, pe sub o streasina de magazin sau cladire cu tavan iesit in afara (cum sunt blocurile de la Sala Palatului). Cel de aici e singur insa.
Undeva peste drum, langa statia de metrou, in spatele statiilor de autobuz (nod mare), un baiat chinuie o chitara electrica. Nu stiu daca suna asa prost pentru ca e incepator sau pentru ca ii ingheata degetele pe corzi. Mereu il gasesti aici, pe inserat, in general maltratand urechile trecatorilor. Nu am trecut niciodata prea aproape incat sa ii vad fata dar l-am auzit de multe ori.
La magazin haos, nu mai gasesti nimic pe rafturi. A trecut weekend-ul ca o furtuna. Mai gasesti doar cate putin din fiecare sau de loc. Cu toate astea umpli un cos de vreo 8-10 lire. Ai avea de mancat asa cateva zile, daca ai manca. Nu prea mananc asa ca mai mult se strica in fridiger. Ce imi place sa aruc mancare.
La iesire fac slalom printre alti cersetori.
Tanarul maltrateaza in continuare chitara, la fel de afon. Mi-e mila de el si sunt sigur ca nu m-as descurca mai bine.
Ceva mai la vale, aud iar cersetorul original, stringadu-si dorinta de schimbare (change).
Casele sunt tot repetitive dar dragute. Daca o iei pe stradutele din spatele strazii mari, dai de niste case cochete, de 2 etaje ca majoritatea de prin oras. Sunt cartiere si cartiere intregi de astfel de case, nu lipsite de farmeculor lor.
Fiecare tipar de casa tinde sa se repete timp de o strada sau mai multe. De multe ori, cateva stiluri si modele alcatuiesc un mic areal sau chiar unul mai mare, gen Notting Hill, cartier cu case distinctive, maiestoase, inalte, cu multe camere. Pe interior sunt mai opulente decat altele pe care le-m vazut, cu scari largi si atmosfera de anii '60. Miros ca hotelurile de la mare cand eram mic. Prafuit si invechit cu gratie.
Inapoi la hotel, lungul culoar extrem de intortocheat cu care m-am obisnuit. E frig pe holurile lungi si opresive. Braul de caramida aflat pana la inaltimea ochilor te maltrateaza cu bejul lui tern. Iti poti imagina cladirea asta acum 100 de ani cand a fost conceputa asa alambicata.
Nu mi se mai pare asa ciudat dar tot dureaza in medie un minut si jumatate de la intrare in hotel la camera.
Nu mi se mai pare asa ciudat dar tot dureaza in medie un minut si jumatate de la intrare in hotel la camera.
Noapte buna!
