Vai, cat urasc sa ma trezesc la ore abominabile, gen 3 jumate dimineata. De ce exista asa ceva? Cine a inventat trezirea la ore de astea? Why God, whyyyy? Pana la aeroport am cascat atat de mult incat era sa imi dizloc falca. Lacrimile date de cascat mi-au siroit pe fata ca unui sugar. A good day!
Respectand ritualul clasic la iesirea din tara, am bagat un Burger King. Constat ca imi place din ce in ce mai putin de fiecare data.
Ca de fiecare data cand am calatorit fara bagaj de cala, am savurat momentul in care am putut sa trec de banda de bagaje fara sa mai fac 13/14 timp de minute bune in cautarea papornitei. Pentru toate celelalte exista Mastercard.
Iesind din aeroport am constatat cu placere ca e insorit si destul de cald afara. Chiar placut, presupunand o haina mai grosuta pe spinare. Am luat un taxi si fiind sambata dimineata (adica liber), inainte sa ne dumirim prea bine ce se intampla, am si ajuns la hotel. Aeroportul e mult mai aproape de centrul orasului decat in alte capitale pe care le-am vizitat. Cred ca am facut cam 15 minute pana la hotel cu tot cu dat plasutele jos din porbagaj.
Ne-am cazat si desi ne era foarte somn, am decis sa profitam de vremea frumoasa si sa iesim la o plimbare.
Fiind nu foarte departe de poarta Brandenburg, pe Friedrichstrasse, am luat-o la pas, admirand calm acest oras aerisit unde se pare ca imi voi petrece cativa ani din viata. Gandul asta m-a facut poate sa nu ma bucur pe cat as fi putut de aceasta plimbare foarte reusita.
Am vazut portita, am vazut si Reichstag-ul, am observat urmele luptelor din al doilea razboi mondial pe tote cladirile din zona. Cele care au mai ramas in picioare sunt mai ciuruite decat o bucata de schweizer dar si reconditionate. In tot centrul se lucreaza inca din greu pentru a reface ce s-a distrus in urma cu 70 de ani si pare ca lucrarile au inceput de abia ieri. Ce vreau sa zic cu asta e ca sunt foarte multe cladiri in constructie, altele proaspat terminate si unele ca cele din zona Reichstag-ului care se vede ca au fost reconditionate mai de mult.
In unul din ziarele din camera chair gasisem un articol despre un astfel de castel care a fost distrus complet si acum era reconstriuit de la zero. Momentan arata ca orice mall, dar din ce am vazut in poze, va arata spectaculos cand va fi gata.
Am haladuit o gramada prin centru, am fost si la mall, am gasit multe perechi de bascheti interesante. Am vazut monumentul holocaustului, cu o simbolistica interesanta asupra careia nu ma voi pronunta, ba chiar am gasit fara prea mare greutate si studioul King, aflat la vreo 100 de metri de Gendarmenmarkt.Ultra-central.
Am vrut sa intram la Reichstag, unde intrarea este gratuita, doar ca trebuie sa stai la o coada sa-ti verifice pasaportul/buletinul si apoi sa-ti dea un bilet de intrare. Dupa vreo 15 minute am renuntat si ne-am propus ca data viitoare sa facem rezervare de pe net, inainte sa venim.
Random fact #2: maine are loc maratonul Berlinului. Tot centrul pe la poarta Brandenburg si parcul de dupa sunt off-limits si ingradite cu garduri, politie, stewarzi, organizatori si asa mai departe.
Random fact #5: nu stiu cum o fi la inmormantarile nemtesti, dar pe la nunti se claxoneaza. Am prins doua convoaie nuptiale cu claxoanele urland la maxim. Pitoresc.
Random fact #9: majoritatea barurilor/teraselor sunt deja inchise la ora 8-9, in schimb am gasit o librarie care are deschis in fiecare zi pana la 12 noaptea. Asa se face ca pe la 10 seara bantuiam prin raionul de carti in engleza. Asta inseamna un oras cult.
Asa am incheiat ziua intai, nu mai inainte de a-mi scrie articolul. Ca si regula generala, netul din alte tari este de cacat. Cel de aici nu face exceptie asa ca dupa ce mi s-a blocat laptopul incercand sa incarc pozele, am renuntat frustrat si m-am bagat la somn.
--------
A doua zi de dimineata, adica azi, ne-am trezit relativ devreme si am plecat fuguta in oras, dupa un mic dejun copios. Fiind aventurosi, am decis sa mergem pe jos spre gradina zoologica. Zis si facut, am luat-o frumos pe la poarta Brandenburg si apoi pe langa Tiergarten Park. Si am mers. Si am tot mers. De o parte era parcul, inca inverzit si din ce am vazut din afara, foarte frumos amenajat. Pe cealalta parte a strazii, se insirau ambasada dupa ambasada. Toate in cladiri care mai de care mai noi, mai stralucitoare si mai mari.
Inainte sa o luam pe langa parc, am facut o scurta oprire in Postdamer Platz. Aceasta piata nu mai pastreaza nimic din aspectul original, fiind probabil distrusa in intregime in al doilea razboi mondial. Asa se face ca totul era nou si stralucitor. Pana sa ajungem aici ne-am tot intersectat cu traseul maratonului, care se intindea prin aceasta zona. Ce mi-a placut cel mai tare e ca toti cei de pe margine ii incurajau pe concurenti si mai ales pe cei cu nevoi speciale. Cred ca ii ajuta si pe ei iar mie mi s-a parut un gest foarte frumos. Peste tot domnea o atmosfera de sarbatoare. Pitoresc!
Din Postdamer Platz am fi dorit sa ajungem la un buncar adevarat din perioada razboiului unde se gaseste si un muzeu dar cumva am citit harta fix pe invers si am luat-o in directia opusa. Am avut astfel ocazia sa admiram Boardwalk-ul cu stelele locale. I-am gasit bineinteles pe Chrisopher Walz si Diane Kruger, printre altii al caror nume nu-mi spunea nimic. Am gasit-o si pe Marlene Dietrich ba chiar si pe Stieglitz din Inglorious Basterds, al carui nume imi scapa. Si atunci de unde stiu ca era vorba de el? Ei bine, din loc in loc pe aceasta strada sunt niste aparate prin care privesti si care suprapun o poza a actorului/regizorului peste steaua lui. Poti chiar sa faci si o poza cu ei daca fotografiezi prin obiectivul aparatului.
Pentru ca deja mersesem prea mult in directia opusa bunker-ului, am decis sa mergem mai departe spre gradina zoologica. Si cum ziceam, am mers de ne-au sarit capacele si cand deja nu mai puteam, am ajuns.
Si uite asa se face cum ca nu am fost niciodata la gradina zoologica (decat cand eram mic la Baneasa dar nu-mi amintesc nimic, decat ca cica as fi fost) iar vara asta am ajuns de doua ori. Si acum am si termen de comparatie fata de gradina din Amsterdam. Mi se pare ca cea de aici castiga la unele capitole.
Amsterdam: Intrare, 20E. Acvariul inclus in pret. Vegetatia este luxurianta si poti crede la fel de bine ca te afli intr-o gradina botanica. Toate aleiutele sunt simpatice si intime si desi au multe animale, cand se retrag in spate nu le mai poti vedea. Custile, ca si la Berlin sunt impartite in doua parti, cea din fata unde vegetatia mimeaza ceea ce s-ar gasi in "habitaclul" natural si partea din spate unde animalul se retrage la somnic. Ei bine, la Amsterdam se poate vedea doar partea din fata.
Berlin: Intrare 13E. 20E si cu acvariu. Custile sunt facute de asa natura incat se poate vizita si partea din spate, care este in interiorul unei cladiri. Astfel sansele de a zari animalul preferat sunt mult mai mari. Aleile de la Berlin sunt mult mai late si in general, pare mai aerisita decat cealalta. Animalele au mai mult loc de manevra iar unele animale sunt mai bine reprezentate. Spre exemplu aici am numarat vreo 8 elefanti in loc de 3. In schimb aici aveau 10 pinguini versus vreo 100 cati erau in partea cealalta.
Pot zice ca ma bucur ca am avut ocazia sa le vad pe amandoua intr-un interval de 2 luni.
Sleiti de puteri, rupti de foame si de sete, dupa cateva ore de invarteala am iesit pe aceeasi poarta pe care am intrat. Poarta care mima ceva chinezesc, de la elefantii de piatra la arcadele clasice, vopsite in rosu.
Spre bucuria noastra, peste drum am gasit un ditai restaurantul cu specific bavarian. Meniul nu era prea stufos dar a inclus niste Meisel's Weiss, din care mai am o sticla doua acasa in frigider. Ce inseamna globalizarea ma nene. Evident, ne-am comandat cate una de fes si niste preparate locale.
Pana sa apucam sa gustam un pic din bere a si venit mancarea, niste portii enorme. Am avut o friptana care era cam cat un caiet mic de dictando, cu garnitura si tot ce trebuie. Si doar vreo 14E. Una peste alta, n-as zice ca e exagerat de scump sa mananci aici in oras. Ca sa fie bine, am luat si un desert. Ioana a optat pentru strudel (cu tot dichisul), iar eu pentru Keiserschmarrn, un fel de clatite pe care mi le-a recomandat Marc acum ceva timp si pe care nu am avut ocazia pana acum sa le incerc.
Dupa ce am facut matul baston ne-am ridicat cu maaare greu si am cautat o statie de metrou. Sa facem calea intoarsa in centru tot pe jos era peste poate. Si am ajuns si la metrou. Hot fucking damn! Ce arhaic, cat de old-school! E clar ca statiile si tot "decorul" daca ii pot spune asa au fost cladite inainte de razboi, pe vremea cand noi doar contemplam ce idee frumoasa ar fi sa avem metrou. In caz ca nu stiti, niste planuri in acest sens au fost intocmite undeva in anii '30. Evident, toate calculele au picat cand a inceput conflagratia mondiala. Revenind la Berlin, nu doar statiile arata ca ceva de acum multe zeci de ani dar si garnitura de tren in care ne-am suit m-a purtat imediat cu gandul la perioada anilor 50, in plina glorie socialista. Pot sustine cu mana pe inima ca metroul de la noi este absolut luxuriant. Singura concesie facuta tehnologiei la dansii a fost ca au si ei placute electronice care iti arata in cat timp vine urmatorul tren.
Random fact #18: la metrou nu exista clasicii turnicheti. La intrarea in statie exista un aparat de dat cartele si un aparat de taxat si tine de tine sa faci fapta cea dreapta. In caz contrar, controlorii sunt mereu la doar un pas distanta.
Ca sa nu o mai lungim aiurea, am revenit in Potsdam Platz dupa ce am schimbat 3 metrouri. Unele au mers si pe afara, avand ocazia sa vedem niste oras de la inaltime.
De aici am luat-o la pas, catinel, spre Checkpoint Charlie, unde se facea inainte de caderea zidului trecerea dintre portiunea americana si cea rusa. Pe drum am gasit si o bucata de zid, coscovit si ros de ciocoanele celor dornici de reintregire acum mai mult de 25 de ani. Langa bucata respectiva se gaseste si un mare muzeu dedicat perioadei de teroare nazista.
Random fact #32: pe locul pe unde a trecut candva zidul, se gaseste acum o bucata de pavaj care sa reaminteasca de traseul de alta data. Nu stiu daca se extinde prin tot orasul, dar cred ca da.
Random fact #33: in mai toate magazinele de suveniruri poti gasi de vanzare bucati autentice de zid, cu certificat si tot ce trebuie. La cat de lung a fost, cred ca inca mai au de vanzare din el cateva sute de ani de acum incolo.
Cam asta am facut azi.
Asa am incheiat ziua intai, nu mai inainte de a-mi scrie articolul. Ca si regula generala, netul din alte tari este de cacat. Cel de aici nu face exceptie asa ca dupa ce mi s-a blocat laptopul incercand sa incarc pozele, am renuntat frustrat si m-am bagat la somn.
--------
A doua zi de dimineata, adica azi, ne-am trezit relativ devreme si am plecat fuguta in oras, dupa un mic dejun copios. Fiind aventurosi, am decis sa mergem pe jos spre gradina zoologica. Zis si facut, am luat-o frumos pe la poarta Brandenburg si apoi pe langa Tiergarten Park. Si am mers. Si am tot mers. De o parte era parcul, inca inverzit si din ce am vazut din afara, foarte frumos amenajat. Pe cealalta parte a strazii, se insirau ambasada dupa ambasada. Toate in cladiri care mai de care mai noi, mai stralucitoare si mai mari.
Inainte sa o luam pe langa parc, am facut o scurta oprire in Postdamer Platz. Aceasta piata nu mai pastreaza nimic din aspectul original, fiind probabil distrusa in intregime in al doilea razboi mondial. Asa se face ca totul era nou si stralucitor. Pana sa ajungem aici ne-am tot intersectat cu traseul maratonului, care se intindea prin aceasta zona. Ce mi-a placut cel mai tare e ca toti cei de pe margine ii incurajau pe concurenti si mai ales pe cei cu nevoi speciale. Cred ca ii ajuta si pe ei iar mie mi s-a parut un gest foarte frumos. Peste tot domnea o atmosfera de sarbatoare. Pitoresc!
Din Postdamer Platz am fi dorit sa ajungem la un buncar adevarat din perioada razboiului unde se gaseste si un muzeu dar cumva am citit harta fix pe invers si am luat-o in directia opusa. Am avut astfel ocazia sa admiram Boardwalk-ul cu stelele locale. I-am gasit bineinteles pe Chrisopher Walz si Diane Kruger, printre altii al caror nume nu-mi spunea nimic. Am gasit-o si pe Marlene Dietrich ba chiar si pe Stieglitz din Inglorious Basterds, al carui nume imi scapa. Si atunci de unde stiu ca era vorba de el? Ei bine, din loc in loc pe aceasta strada sunt niste aparate prin care privesti si care suprapun o poza a actorului/regizorului peste steaua lui. Poti chiar sa faci si o poza cu ei daca fotografiezi prin obiectivul aparatului.
Pentru ca deja mersesem prea mult in directia opusa bunker-ului, am decis sa mergem mai departe spre gradina zoologica. Si cum ziceam, am mers de ne-au sarit capacele si cand deja nu mai puteam, am ajuns.
Si uite asa se face cum ca nu am fost niciodata la gradina zoologica (decat cand eram mic la Baneasa dar nu-mi amintesc nimic, decat ca cica as fi fost) iar vara asta am ajuns de doua ori. Si acum am si termen de comparatie fata de gradina din Amsterdam. Mi se pare ca cea de aici castiga la unele capitole.
Amsterdam: Intrare, 20E. Acvariul inclus in pret. Vegetatia este luxurianta si poti crede la fel de bine ca te afli intr-o gradina botanica. Toate aleiutele sunt simpatice si intime si desi au multe animale, cand se retrag in spate nu le mai poti vedea. Custile, ca si la Berlin sunt impartite in doua parti, cea din fata unde vegetatia mimeaza ceea ce s-ar gasi in "habitaclul" natural si partea din spate unde animalul se retrage la somnic. Ei bine, la Amsterdam se poate vedea doar partea din fata.
Berlin: Intrare 13E. 20E si cu acvariu. Custile sunt facute de asa natura incat se poate vizita si partea din spate, care este in interiorul unei cladiri. Astfel sansele de a zari animalul preferat sunt mult mai mari. Aleile de la Berlin sunt mult mai late si in general, pare mai aerisita decat cealalta. Animalele au mai mult loc de manevra iar unele animale sunt mai bine reprezentate. Spre exemplu aici am numarat vreo 8 elefanti in loc de 3. In schimb aici aveau 10 pinguini versus vreo 100 cati erau in partea cealalta.
Pot zice ca ma bucur ca am avut ocazia sa le vad pe amandoua intr-un interval de 2 luni.
Sleiti de puteri, rupti de foame si de sete, dupa cateva ore de invarteala am iesit pe aceeasi poarta pe care am intrat. Poarta care mima ceva chinezesc, de la elefantii de piatra la arcadele clasice, vopsite in rosu.
Spre bucuria noastra, peste drum am gasit un ditai restaurantul cu specific bavarian. Meniul nu era prea stufos dar a inclus niste Meisel's Weiss, din care mai am o sticla doua acasa in frigider. Ce inseamna globalizarea ma nene. Evident, ne-am comandat cate una de fes si niste preparate locale.
Pana sa apucam sa gustam un pic din bere a si venit mancarea, niste portii enorme. Am avut o friptana care era cam cat un caiet mic de dictando, cu garnitura si tot ce trebuie. Si doar vreo 14E. Una peste alta, n-as zice ca e exagerat de scump sa mananci aici in oras. Ca sa fie bine, am luat si un desert. Ioana a optat pentru strudel (cu tot dichisul), iar eu pentru Keiserschmarrn, un fel de clatite pe care mi le-a recomandat Marc acum ceva timp si pe care nu am avut ocazia pana acum sa le incerc.
Dupa ce am facut matul baston ne-am ridicat cu maaare greu si am cautat o statie de metrou. Sa facem calea intoarsa in centru tot pe jos era peste poate. Si am ajuns si la metrou. Hot fucking damn! Ce arhaic, cat de old-school! E clar ca statiile si tot "decorul" daca ii pot spune asa au fost cladite inainte de razboi, pe vremea cand noi doar contemplam ce idee frumoasa ar fi sa avem metrou. In caz ca nu stiti, niste planuri in acest sens au fost intocmite undeva in anii '30. Evident, toate calculele au picat cand a inceput conflagratia mondiala. Revenind la Berlin, nu doar statiile arata ca ceva de acum multe zeci de ani dar si garnitura de tren in care ne-am suit m-a purtat imediat cu gandul la perioada anilor 50, in plina glorie socialista. Pot sustine cu mana pe inima ca metroul de la noi este absolut luxuriant. Singura concesie facuta tehnologiei la dansii a fost ca au si ei placute electronice care iti arata in cat timp vine urmatorul tren.
Random fact #18: la metrou nu exista clasicii turnicheti. La intrarea in statie exista un aparat de dat cartele si un aparat de taxat si tine de tine sa faci fapta cea dreapta. In caz contrar, controlorii sunt mereu la doar un pas distanta.
Ca sa nu o mai lungim aiurea, am revenit in Potsdam Platz dupa ce am schimbat 3 metrouri. Unele au mers si pe afara, avand ocazia sa vedem niste oras de la inaltime.
De aici am luat-o la pas, catinel, spre Checkpoint Charlie, unde se facea inainte de caderea zidului trecerea dintre portiunea americana si cea rusa. Pe drum am gasit si o bucata de zid, coscovit si ros de ciocoanele celor dornici de reintregire acum mai mult de 25 de ani. Langa bucata respectiva se gaseste si un mare muzeu dedicat perioadei de teroare nazista.
Random fact #32: pe locul pe unde a trecut candva zidul, se gaseste acum o bucata de pavaj care sa reaminteasca de traseul de alta data. Nu stiu daca se extinde prin tot orasul, dar cred ca da.
Random fact #33: in mai toate magazinele de suveniruri poti gasi de vanzare bucati autentice de zid, cu certificat si tot ce trebuie. La cat de lung a fost, cred ca inca mai au de vanzare din el cateva sute de ani de acum incolo.
Cam asta am facut azi.
