Vrea asta urata nu ma mai impresioneaza. Ploile vin si se duc si daca te bagi 3 minute la fereala ai scapat si iti poti continua drumul (daca nu vorbim de ceva mai grav, ca acum 2 zile cand a fost furtuna).
Cu aceste informatii in minte, am hotarat sa nu ma las intimidat cand m-am trezit si ploua torential. Am consultat, pensionareste, vremea, am constat oarece ameliorari dupa ora 3, si pe la doua trecute fix ne-am dat la vale pe scari si dusi am fost. Destinatia Haarlem. Un oras aflat la vreo 20 de km distanta din fata casei.
Am iesit din oras si odata dati dintre cladiri, a inceput sa ne bata vantul. Dinspre vest, cu 40 la ora. Informatie pe care mi-o amintesc imediat ce dau nas cu dansul. Care batea practic, dinspre mare, direct la ochi. Adica din directia in care mergeam noi. In atari conditii, cred ca viteza medie a fost de 5-7 km la ora, adica mersul melcului, mai pe intelesul maselor.
Am trecut prin oraselul Halfweg (mot-a-mot Jumatatea drumului), aflat, in mod surprinzator la jumatatea distantei dintre, ati ghicit, Amsterdam si Haarlem. Am luat un popas mai lung dupa intrarea in Haarlem, pe marginea unui lac cu o casuta pe mal. Nu m-ar fi deranjat sa ma trezesc la acea priveliste.
Dupa ce am misunat vreo 2 ore, Jofi a propus sa mergem si pana la mare. Ca mai sunt doar 10 km pana acolo. Asa ca de ce nu. Vantul a continuat sa bata in dujmanie si in mod surprinzator, am inceput sa urcam. Nu prea m-as fi asteptat dar aici am gasit primele dealuri. Care aparent, la origini, sunt dune de nisip, acum complet impadurite si ei bine, dealuri. In Olanda, unde nu am vazut nimic mai inalt decat un musuroi de furnici, inafara de cladiri.
Pe plaja vantul sa te ia mai sus si alta nu. Nisip super fin, pe care ar fi misto sa te plimbi in picioarele goale. Daca nu ti-ar ingheta ochii in cap.
Facem poze, admiram peisajul si o luam spre casa, incet, batraneste. In loc sa ne ajute macar la drumul de intoarcere si sa ne impinga din spate spre casa, vantul se opreste si ne lasa sa ne vedem singuri de drum, in sfarsit. Revenirea, in mod neasteptat, este astfel mult mai usoara. Pe la 11 in noapte ne facem aparitia sa mancam o ciorba. Pe drum am hranit si pisica. Avem suflet mare.
Scurt popas in Halfweg
Dau la pedala
Pauza cea lunga la intrarea in Haarlem
Fosta intrare. Sau ma rog, una din ele
Frumos dom'le
Si devine din ce in ce mai bine
Sweet. Nu-mi vine sa cred ca exista un orasel cu casute asa mici si cochete si atat de elegant. Imi pare foarte bine ca am iesit!
Catedrala Sfantul Bravo. Verisor de-al doilea cu Sfantu' Asteapta
Big-ass cathedral! Pe bune, de departe zici ca te uiti la un munte si nu-ti vine a crede ca-i cladire
Si noi ca turistii
Piata mare
Inauntrul. Cea mai mare orga din lume, la momentul la care a fost construita. Ce, doar Dubai-ul sa se bata la recorduri de genul asta?
Pentru ca mai erau 20 de minute pana la inchidere, nenea de la intrare ne-a lasat sa platim doar 1 bilet in loc de doua. Am ramas si cu bani de magnet.
Astept cu nerabdare ziua in care vom vedea opere de arta in bisericile de la noi. Probabil cand voi fi eu stafie; ca le statea grafitti-ul de la Sfantul Gheorghe in gat ma!
O aleie
La plimbare
Inapoi in centru
Parca nu m-as mai da dus. Deja sunt orele 6
In drum spre mare. Mai avem un ultim deal
Preview
Zeci de oameni faceau kite-surfing. Majoritatea erau in stanga catre prima statiune si deci cam departe pentru telefonul meu
Oameni curajosi
Apus la mare
Apus langa gara, la Ikea. Se face intuneric pe la 10 asa ca si apusul dureaza vreo 2 ore.
O fosta fabrica de zahar, abandonata, a fost transformata in cladire de birouri. Silozurile de zahar (or whatever the fuck those are), au fost reconvertite in cladiri de locuinte. Elegant?
In drum spre mare am vazut un cuplu care tocmai se casatorea aici pe trepte. La intoarcere, nu se mai casatorea nimeni.
Si astfel se incheie povestea pe ziua de azi. Si am incalecat pe-o sa si m-am dus in marea mea.