Ieri ne-am propus sa ajungem aproape de granita cu Omanul (granita de nord, caci exista una si in sud), zona despre care auzisem lucruri interesante, printre care si faptul ca exista munti, paduri de mangrove, plaje si cate si mai cate.
Zis si facut, am reusit sa ne trezim relativ devreme si sa luam masa in a timely fashion astfel incat la 11 si ceva eram pe drum. Asa cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne-bastinasului ii sta bine cu pierdutul si ambuteiajele. In drum spre destinatia cautata, am reusit sa trecem prin amandoua, inca de dinainte de a iesi din Dubai. Asa se face ca atunci cand ne-am pus la drum intins eram deja morcovit.
Cu ocazia acestei plimbari am trecut si prin Sharjah, unul din cele 7 emirate constituente ale UAE, oras universitar si muzeistic. Un fel de capitala culturala a Emiratelor. Nu am zabovit caci aveam de batut vreo 150 de kilometri dar am dat macar un ochi din fuga. Mai aerisit decat Dubai dar in continua expansiune ca si el, peste tot se vad macarale si cladiri in constructii.
Si ne-am asternut la macat kilometrii de autostrada. In stanga si in dreapta doar dune si din cand in cand camile care se plimbau de capul lor. Din pacate, nu am reusit sa trag pe dreapta in timp util pentru a le fotografia. In schimb, am oprit sa facem o scurta incursiune in desert, cat sa nu mai vad stalpi de electricitate si masini.
Cateva aspecte legate de desert: in ciuda viziunii clasice, este destul de inverzit (poate si faptul ca suntem in anotimpul ploios). Pe langa boschetii de toate felurile sunt si copaci si chiar mici palcuri. Nisipul este cel mai fin in care am calcat vreodata, lucru usor de verificat caci eram in slapi.
Destul de multa vegetatie pentru imaginea pe care o ai in general despre desert
Dune cat cuprinde
Si cabluri. Bineinteles. Nu se poate o poza fara cabluri nici macar in desert!
Dupa micul safari, am plecat mai departe, cu destinatia relativ necunoscuta. Dupa inca vreo 50-60 de kilometri, am ajuns in orasul Ras al-Khaimah, alt emirat, cu o populatie de aproximativ 300.000 de locuitori. Si acest oras era foarte aerisit, cu bulevarde lungi si relativ plicticoase, marginite de mici magazine. Si cum ne invarteam noi prin oras, in zare, prin ceata, am zarit muntii. Evident, am zis Opa! Gangnam style!
M-am apucat sa ma uit pe harta, sa vad daca nu o fi vreun drumeag care merge spre munti, eventual si prin ei. Harta de GPS nu are si forme de relief, dar la un moment dat, in timp ce scrollam, am vazut ceva ce arata clar pe harta a serpentine. Opa! din nou. Ceva tre sa fie acolo, daca sunt serpentine.
Am abandonat planul de a merge pana la granita (oricum cautam muntii in fond) si am setat drumul catre munti. Nu mica ne-a fost mirarea cand am inceput sa ne apropiem.
Route 66
Asta a fost prima imagine care ne-a dat de inteles ca ne indreptam spre unde trebuie. Drumul era usor peticit si nu intotdeauna cel mai drept dar dupa vreo 5 kilometri prin peisaje care prefigurau parca ce avea sa urmeze, calitatea asfaltului a inceput sa creasca simtitor. Iar peisajul....peisajul!
Urma sa mergem una din zilele astea la Jebel Hafeet, votat de Top Gear unul din cele mai bune 10 drumuri din lume pe care sa conduci. Ei bine, drumul asta care era inca in constructie pe anumite portiuni si inca nu era terminat pana in varf, nici nu se compara. In sensul foarte bun.
Si partea cea mai buna? Nimeni nu stia de el. Daca am intalnit 10-15 masini in tot timpul cat am stat acolo. Cum o fi sa ai 5 benzi (2 de urcare, 1 de coborare + cele 2 benzi de urgenta) pe care sa te destrabalezi de unul singur? Cum sa fie, ca in NFS! Mai ales cand ai o masina cu vreo 200+ cai. Singurul dezavantaj a fost ca Lexusul nu se preteaza pentru un condus sportiv, fiind in mod clar o masina creeata pentru confort. In rest...o experienta unica, mai ales ca pana la anul probabil totul va fi terminat si va misuna lumea in sus si in jos.
Si in varful muntelui, ce am gasit? Toaleta curata cu apa curenta, si chiar si cu sapun lichid in dispenser. Nu am mai avut ce sa mai zic. Poze nu prea am facut caci eu conduceam dar acesta este high-light-ul acestei calatorii. Unde mai pui ca nici nu stiam unde vom ajunge cand am plecat de dimineata de acasa.
The FUCKING view!
De undeva de jos de tot porniseram noi
Sa traiasca dom' sofer!
Lexusache, cel cu franele mirositoare a metal incins. Ca deh...
Bejetii ca bajetii
Aici unde am facut pozle ne-am cam oprit si noi din urcat. Doream sa ajungem si la plaja sa facem o baie si spre varf am intele ca oricum nu era drumul terminat. Asa ca am facut niste poze, am luat niste aer si am pornit inapoi spre baza muntelui in zgomot de cauciuc torturat.
Ajunsi la nivel cat de cat plat
Copacii care stateau sub umbra muntelui erau vizibil mai inverziti decat cei care nu beneficiau de loc de fereala
Incet dar cu parere de rau ne-am reintors in Raz al-Khaimah (suna a caimac, nu?) si am inceput sa cautam o plaja, ca deja era cam ora 4 iar aici se intuneca cam la aceeasi ora ca acasa, ca doar e iarna.
Random fact: desi pentru noi e o temperatura bestiala afara, pentru ei e cam racoare. Acum 2 zile imi comandam de mancare si tanti de la ghiseu m-a intrebat daca vreau apa de la frigider sau normala. Un arabete de langa mine a comentat ca ar trebui sa fie normala, ca si asa e frig afara. Am ras interior.
Din pacate, desi am facut o gramada de strapungeri catre ceea ce ar fi trebuit sa fie plaja, nu prea era ce trebuie. Adica, era nisip, era si mare, dar neamenajat asa ca pana la urma nu am mai facut nici o baie.
Cumva, am ratacit autostrada la drumul de intoarcere iar GPS-ul ne-a preumblat pe niste cai total nebatute si extrem de intortocheate. Ocazie cu care m-am simtit iar ca un copil sarac de provincie datorita infrastructurii incredibile.
Daca mai zici ca dupa toata aventura asta am fost si la Outlet Mall sa mai luam una alta, intelegi de ce nu mai vad sa scriu. Pe maine.
