Dupa cum amenintam si in postul trecut, Sambata chiar am plecat cu biciclea la Utrecht.
Ca niste copii cuminti, ne-am trezit pe la noua si jumate (inca simteam cum ma dor picioarele de la plimbarea de zece ore din ziua precedenta) si la zece ieseam pe usa. La si un sfert plecam din fata casei dupa ce ne aplicasem bagajelul pe porbagajul bicicletei, securizat cu elastice, etc. etc. Tot ce trebuie.
Noroc cu gepeselu ca altfel nu mai ajungeam noi. Cel mai greu, asa dupa cum era si de asteptat a fost sa iesim din oras, pe o banda de biciclete. Dup'aia drumul era relativ drept si sigur.
Distanta de 42 de km am acoperit-o cam in trei ore, cu cateva mici pauze de odihna si foarte dese pauze de orientare. Ca si idee, ne-a luat cam o ora si ceva sa ajungem la drumul care trebuia si restul de doua ca sa il parcurgem, si asta cu ajutorul lu' Gepesello, ca altfel nu mai ieseam de aici.
O bila in plus pentru olandezi (daca le trebuia in mod special o bila) e faptul ca inspre iesirea din oras incepeau semnele de bicicleta sa te ghideze spre Utrecht. O parte din drum am mers asa si a fost ok. Apoi semnele au inceput sa se bata cap in cap (tipic) si in cele din urma ne-au lasat de tot (adica nu au mai aparut), undeva in centrul salbaticiei semi-urbane de la marginea orasului. Aici au aparut nervii si toate cele.
Am trecut chiar si pe langa Amsterdam Arena, casa lui Ajax. Nici nu mi-am dat seama unde sunt, desi drumul de la aeroport catre centru mereu te trece pe aici si se vede din mers.
Vorba lunga saracia omului; am iesit din belea, ne-am pus pe o banda de biciclete/drum satesc/drum forestier (dar pavat cu asfalt) care mergea paralel cu calea ferata si in cele din urma am parasit aceasta traiectorie pentru a merge pe laterala dreapta a unui canal foarte lat care vine de la Amsterdam spre Utrecht si cine stie unde se duce mai apoi. Si alaturi de el am ajuns si noi la orasul mult cautat.
De ce avem semne in doua directii catre destinatie? Fuck knows!
Drumul de tara
Si canalul
Si inca o data mai flacai
Foarte curatel, micut, cu cladiri chiar mai scunde decat aici. In centru, fiind sambata, foarte mare aglomeratie. Fiind si o zi cu soare (asa cum au fost, slava domului, cam toate in ultima saptamana) toti aglomeratii erau agatati de orice loc la terasa, palma de gazon, banca. La ei nefiind clima ca la noi, zilele cu soare sunt cu adevarat apreciate si toata lumea e pe afara facand ceva relaxant. Asta include si gratarele, si nu se sfiesc sa-si intinda gratarelul oriunde in parc. Si sunt multi care fac asta. Nu vreau sa stiu ce ar fi la noi daca s-ar da o lege de asta si toata lumea si-ar face gratarul in parc. Manele hell on the green!
Deja cand am ajuns acolo eram franti. Pedalatul din zilele precedente, culcatul tarziu si sculatul devreme nu ne-au ajutat in incercarea noastra. Ne-a fost clar ca nu vom reusi sa revenim acasa tot in sa de dinainte sa ajungem la destinatie. Si cam asa a fost. Cat ne-am preumblat pe acolo am fost semi-zombificat. De abia o pauza de aproape doua ore inainte de plecare ne-a repus nitel pe picioare.
Asa ca am luat trenul. Dar nu-mi mergea cardul pentru a lua bilete asa ca pana la urma am zis: blat it is. Si am facut blat pana aproape de Amsterdam. Am coborat la gara Amstel (undeva in sud-est) si am taiat-o spre casa. O pedalare relaxanta de 30 de minute ca sa incheiem ziua tot gloriosi pe doua roti.
Si acum si mai multe poze. Sunt in urma cu articolele caci ieri am fost la Rotterdam si iar nu am avut timp de postari.
'nuff said!
Hipstering
Undeva in centru
Nu au nici pe de parte atatea canale ca si Amsterdam, dar sunt de calitate
Cod Galben si aglomeratia pe metru patrat in orice parc
Garcon, inca una!
