luni, 7 ianuarie 2013

O lacusta la baiatu'?

 Obositi fiind (din nastere) ne-am trezit cu greu si am plecat si mai greu din camera. Bineinteles, vremea de afara nu era tocmai de natura sa ne motiveze, ploaia din ziua precedenta continuand cu tot avantul. Ce sa mai, incet dar prost (vorba lu' Adi) ne-am imbract si ne-am luat talpasita, incercand alt traseu catre centru. Traseu care ne-a dus intr-un final catre palatul  sau palatele regale. De fapt nici nu am inteles prea bine ce se intampla acolo, decat ca erau cam la 6-7-8 palate toate la un loc. Probabil fiecare monarh isi tragea palatul personal ca sa arate ce jmecher era fata de predecesori. Sau ceva. Sincer nici nu-mi pasa.


Din frumoasele obiceiuri locale as putea mentiona faptul ca ziarele sunt gratis (din start mentalitatea de roman m-a facut sa cad in greseala; nu sunt gratis), trebuind doar sa bagi o fisa din bun simt ca sa ti-l ridici. Ceva de genul asta observasem si cand am fost in SUA. Ca si atunci, ceva imi spune ca la noi nu ar tine vrajeala asta.


Si daca tot suntem la obiceiuri locale, sa mentionez si unul reprobabil. Sunt mai multe sali de pacanele Admiral decat locuri de parcare in Sectorul 3. Si toti stim ca sunt multe locuri!

Dar ma abat de la subiect. Ne-am invartit pe la aceste palate care intre timp au devenit muzee de tot soiul, cateva ore bune. Ba intrand pana la casa de bilete sa vedem cum arata pe dinauntru si spre a ne feri de ploaie, ba belind ochii la toate statuile, ornamentele si in general opulenta omniprezenta. Am si ajuns la concluzia logica ca daca iti faci un imperiu si furi de la toate natiile cu nemiluita, orasul tau va arata jmecher. Altfel nu se prea explica. Noi de ce nu avem palat langa palat langa palat?

Statuia Mariei Theresa.

Acesta era biblioteca nationala. Nu stiu daca a fost construita din start ca si biblioteca sau a devenit intre timp.


Florin, pe calea spre cultura.

Orsicum o dadeam, ploaia nu contenea. Macar ieri era 5 minute pornita, 5 oprita. Azi, nu. Dupa cateva ore a devenit obositor si a inceput sa ne intre frigul in oase asa ca am mancat ceva la repezeala si am fugit in camera dupa ce am postat articolul de ieri. Si cum altfel, daca nu tot dintr-un Burger King. Ca tot au wireless-ul gratis.

Dar nu ajungem bine inapoi la hotel ca si primesc un mesaj de la Monika, una din couch-surferitele cu care trebuia sa ne intalnim zilele astea. Sa ne intalnim intr-o ora inapoi la Karlplatz. Ok. O tura de sauna rapida urmata de un dus si mai rapid si am iesit inapoi in frigalau si am taiat-o catre centru.

Ajunsi langa opera ne intalnim cu Mo care a mai venit cu o amica (al carei nume nu l-am retinut). Ocazie cu care aflam ca sunt amandoua poloneze si nu austriece si ca stau aici de vreo 8 ani. Indeajuns cat sa stie orasul, limba si tot ce mai trebuie.

Pentru ca ploaia tot ii dadea inainte, am intrat undeva sa mai stam de vorba si sa ne incalzim. Undeva care s-a dovedit a fi un restaurant bar cu specific australian. Nici nu stiam ca exista asa ceva. Macar ospatarii vorbeau o engleza (chiar daca australiana) de-ti era mai mare dragul sa comanzi.

Si ce ne-am luat? Am zis sa incercam niste lacuste prajite cu piure si salata de ceva. Care lacuse n-au fost de loc rele. Ca si gust aduceau a piele prajita crocanta de pui. Chiar as fi mancat mai multe decat cele cateva care ni s-au adus. Unde mai pui ca probabil sunt si sanatoase. Pana la urma, dupa scorpion si lacusta simt ca momentul in care vom trece la o dieta bazata exclusiv pe insecte nu va fi asa rau. Numai sa nu te uiti prea adanc in farfurie.


Cel mai distractiv a fost sa o convingem pe Mo sa le incerce, caci era ingrozita de ele. Apoi au inceput sa ii placa si ei.  Si colegei.


Dupa ce am schimbat tot felul de informatii (fetele erau extrem de plimbate prin lume si ca atare mai mare placerea sa le asculti vorbind), din care foarte putine au fost legate de Viena sau Austria, ne-am facut bagajelul si am pornit-o spre casa si odihna binemeritata.

Start typing and press Enter to search