Ultima zi, ultimele cumparaturi, ultimele zvacniri de viata. In loc sa ne preumblam prin oras sau ceva de genul, in fine, sa absorbim cat mai putem din atmosfera locala, Adi m-a repezit iar la niste cumparaturi, ca tot mai aveam niste bani pe card fir-ar ei ai dracului. Si eu, fire slaba cum sunt, am cedat si am mai luat niste porcarele (ce, nu e bine sa-ti iei rame de ochelari chiar daca ai doua perechi cu 35 de lei? Super oferta!) Dar macar stiu pe cine sa dau vina.
Intr-un final am cedat nervos si am revenit la hostel sa mai scriu acest articol si sa imi trag sufletul. Adi? Pai tot la cumparaturi. Inca nu a golit toate magazinele din Beijing si spera sa reuseasca pana plecam. Avionul il avem de abia la 11.55 la noapte, asa ca timp ar mai fi.
Cum azi nu am facut decat poze cu telefonul, voi baga un mic fact.
Acest pachetel magic se gaseste in toate restaurantele in care am fost pana acum (cu exceptia a catorva care servesc doar noodles sau doar dumplings). Inauntru se gasesc un bol pentru orez, o cescuta pentru ceai, o farfuriuta mai mica pentru sos-ul de soia, o farfurie pentru legume, un pahar micut si o lingura de portelan. Pachetul este acelasi la toate restaurantele in care am intrat pana acum, cu diferenta ca nu toate au farfuriuta pentru soia. Intr-o invelitoare separata se gasesc betigasele (care nu sunt de unica folosinta, pentru ca ar insemna o rispia foarte mare). Pentru folosul acestor pachetele se platesc in general unul sau doi Yuani.
Secretul este ca dupa ce sunt folosite, ustensilele de mancat se pun in niste cutii mari si se trimit la o fabrica care le curata, sterilizeaza si apoi le reambaleaza spre a le retrimite restaurantelor. Macar in felul asta stii ca sunt curate. Nu are rost sa zic ca in primele cateva zile nu stiam ce e cu toate aceste farfuriute si boluri, nici de ce se gasesc pe masa sau de ce se taxeaza ca le-ai folosit.
Asa arata kit-ul desfasurat. Poza e din Guilin, doar ca la momentul respectiv nu am gasit ocazia sa inserez aceasta informatie.
China random fact no. 1567: Foarte multa lume cara dupa ei (in mana) sticlute de ceai (Tupperware, nu asa oricum). Ceaiul, evident este direct cu folostine, nu strecurat cum il bem noi. Din cand in cand ii vezi cum desfac capacul de la sticla si iau un gat serios. Si bineinteles, nu il beau indulcit sau acrit cu lamaie. De sete am baut si eu asa, dar nu pot zice ca e felul meu favorit de a consuma aceasta licoare. Si inca un fact legat de ceai: dupa cum era de asteptat se zice chia (pai de unde credeti ca vine denumirea de la noi?)
Adi a revenit intre timp. Si-a mai luat doua rame de ochelari (pe langa cea pe care a luat-o de dimineata) si inca o pereche de Ray Ban de soare. Simt ca este intrucatva vina mea, caci eu am fost primul care i-am zis ca ar fi o idee marfa sa ne luam niste rame de ochelari, ieftine fiind de felul lor.
Hai ca de acum ne auzim direct de acasa. Pana atunci ne doresc zboruri usoare iar voua va multumim ca ne-ai citit.
