vineri, 28 iunie 2013

Day one

Oh boy, oh boy. Nu mai puteam sa dorm de nerabdarea de a intra sa scot pozele si sa scriu articolul. Si acum ca am ajuns la partea asta, imi dau seama ca nu pot sa scriu pentru sunt rupt in gura de somn. Viata e greu, cum zicea marele Arghezi.

Pff, greu, greu. Deci!

Am ajuns la aeroport (din nou) cu 2 ore prea devreme, dar deja nu mai are rost sa comentez pe tema asta. Aeroport unde de ultima oara (ianuarie) cand am fost a aparut o noua aripa si au mai facut amenajari. A fost prima prima oara cand am simtit ca sunt in alta parte decat in Romania (poate inafara de Afi Palace). O pun la plusuri si trecem mai departe.

Sunt un fatalau cand vine vorba de zburat cu avionul. Noroc ca-mi trimisese Andreea niste pastile impotriva raului de zbor. Sa zic ca m-au facut cam cu 30% mai calm decat in mod normal, dar tot m-a emotionat procesul mai mult decat mi-as fi dorit.

Long story short, am ajuns si la destinatie, am trecut prin bagaje si bilete de tren in timp record si ne-am infiintat la Gara Centrala unde era surprinzator de putina aglomeratie. Bai nenicule, dar e cam racoare aici. Chiar racoare. Traiasca ideea geniala care m-a facut sa-mi iau geaca! Si sa moara cea proasta care a facut sa nu-mi iau niciun (cui dracu i s-a parut o idee buna sa scrie "niciun", "nicio" intr-un singur cuvant?!)  hanorac la mine ca "doar nu o fi asa de frig".




The before pictures

Ce s-a mai petrecut de cand n-am mai fost pe aici?
- s-a scumpit trenul de la aeroport la gara cu inca 2 euro si biletul de tramvai cu 80 eurocenti. Asta in doi ani de cand nu am mai fost pe aici. Una peste alta, ne tot plangem ca la noi e rau, dar daca crestea biletul de tramvai la 12 lei cred ca cineva murea crucificat pe strada (cel putin asa sper!).
- foarte multi oameni pe strazi in centru, la terase si stand pe bancute la un pahar de vorba. Iarna nu vezi asa ceva, in mod evident.
- multe lucrari de reconstructie si consolidare (poduri, cladiri). Si copaci inverziti si flori! Una peste alta arata a alt oras, and I fucking love it.

Am ajuns, ne-am cazat, am stat de vorba vreo doo ore si am iesit sa vada si Edi orasul pe la un zece. 
Am intrat intr-o expozitie de arta care urma sa se deschida azi si unde faceau ultimele pregatiri, am stat de vorba cu artistii, am facut poze.


Era vorba de o sala de expozitii veche de vreo 30 de ani. Tema lor a fost sa indeparteze podeaua (de bitum sau asa ceva) si sa creeze din ea opere de arta. Ce au facut ei pe acolo se poate vedea deja.

Edi a admirat si a fost cu gura cascata la fiecare pas. Mai ales dupa fetele inalte care se tot invarteau pe biciclete in brigazi de trei-patru, toate in fuste. Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place.

Am vazut cel mai travestit travestit, imbracat ca o panarama, mergand la pas prin Red Light. Urat cu spume si ca barbat si ca femeie.

Ne-am holbat la fetele din vitrinele cu becuri rosii vreo ora intreaga, pe toate strazile. E refreshing sa te uiti la o tipa imbracata sumar ca ultimul animal de prada (aka. uber-libidinosul) iar ea sa-ti zambeasca si sa-ti faca cu mana in loc sa-ti dea flegme si posete in cap. Nu ca mi s-ar fi intamplat vreodata pentru ca in general sunt un motherfucker gentleman, dar imi pot imagina cum ar decurge acasa.

Ne-am uitat la semifinala impreuna cu niste italieni din Roma. Italia a pierdut la penaltyuri in fata Spaniei cu 5-6, ei s-au ridicat si au plecat. Noi le-am strigat ca ne pare rau, mai ales ca tineam cu ibericii.

O groaza de fete grupate in fata unui magazin de prezervative uuuuind si aaaand pentru ca erau cu capete de ursuleti si alte alea colorate acolo unde de obicei e... Se pare ca asta e secretul... 

Iar acum e imposibil sa scriu la articol pentru ca a venit Alex vecinul de jos (sarb de felul lui, stabilit aici de vreo 10 ani), si vorbeste atat de mult! Nu mai zice nimeni nimic. Nici macar Andreea. Ceea ce e impresionant. Incredibil cat poa sa vorbeasca!


In loc de incheiere


Start typing and press Enter to search